Esti aici
Acasa => Lifestyle => Beauty => Prietenia luată la bani mărunți: o relație între miracol și străduință

Prietenia luată la bani mărunți: o relație între miracol și străduință

Cred că nu e om pe lume care să nu fi avut la un moment dat măcar un prieten, care să nu fi resimțit binefacerile acestei relații. Sau care să nu fi plâns amarnic din cauza unui prieten. Așa că ne-am decis să luăm prietenia la bani mărunți, s-o întoarcem pe toate fețele…

Unii oameni sunt extrem de sociabili, mereu înconjurați de oameni. Alții, dimpotrivă. Unii își declară sus și tare bucuria de a avea mulți prieteni, alții se arată dezamăgiți pentru că au fost trădați. Am vrut să vedem cum arată prietenia prin ochii unor oameni de comunicare din două motive: unul pentru că ei au un număr mare de contacte sociale și altul pentru că se presupune că sunt experți în comunicare, deci au mai mulți sorți de a avea relații de prietenie multe și adevărate. Iată răspunsurile lor la cele 3 întrebări pe care li le-am adresat:

  1. Ce înseamnă pentru tine prietenia? Ești înconjurată de mulți oameni mereu, ai și mulți prieteni?

  2. Prietenie în online și/sau în realitate? Care-i mai importanta pentru tine?
  3. Relatează-ne un moment memorabil în care și simțit efectele binefăcătoare ale prieteniei.

 

„Prietenia constă în a uita ceea ce oferi și a păstra în memorie ceea ce ai primit.” (Alexander Dumas)

Diana Cotoros, fondator și proprietar al agenției de PR și comunicare Prime Road Media

Diana Cotoros

1. În ultima vreme, am fost înconjurată de mai puțină lume fizic, ceea ce mi-a lipsit. Eu sunt o persoană socială și sociabilă. Îmi place să văd oameni, să îi ascult, să interacționăm, să îi privesc. Am multe cunoștinte și da, cunosc mulți oameni, însă prietenii sunt o cu totul altă categorie. Și la fel amicii.

Amicii sunt oameni care ți-au intrat încet la suflet și au dovedit sau față de care ai simțit că poți să îți deschizi inima, sufletul… Prietenii însă sunt aceia care te acceptă necondiționat, cu bune, cu rele, pe care îi poți suna la greu sau care vin după tine la capătul lumii. Am norocul să am câțiva astfel de prieteni în viața mea. Oameni pe care i-am descoperit în mod surpinzător, la job sau la școală. Și care au rămas. Oameni pe care îi pot suna după 2 luni de tăcere și sporovăim, fără ocolișuri, oameni care te simt.

2. Prietenia se simte și atunci asta poți face și la telefon, și pe whatsapp, și live. O vorbă bună și iubirea ajung la destinatar oricum, oriunde, oricând. E mai fain live, la o cafea, dar, dacă nu se poate, e perfect oricum. Pentru că ESTE.

3. În fiecare zi simt efectele prieteniei într-un fel sau altul, dar probabil că, atunci când îți e greu, e și mai bine.

La nunta mea a plouat îngrozitor, însă prietenele mele nu s-au sfiit să își murdărească rochiile și sandalele ca să încerce să salveze decorațiunile florale la care visasem atât. Apoi, când tatăl meu a fost foarte bolnav și apoi mama mea s-a îmbolnăvit și ea, prietenii mei s-au făcut luntre și punte că să ne ajute să putem face o operație salvatoare duminica la prânz. Chestiile astea contează și rămân mai mult decât un dar sau o petrecere, pentru că e tare bine să știi că, în afara de familia ta, ai oameni BUNI și FRUMOȘI pe care te poți baza.

Prietenii adevărați sunt comori la casa omului și, dacă ai noroc, îi poți găsi oricând în viață… mă refer la faptul că nu e musai să ai doar prieteni din frageda pruncie. Eu am avut bucuria să găsesc prieteni faini și binefăcători și la 27, dar și la 38 de ani. Și e așa de bine! Prieteni care mi-au îmbrățișat atât defectele, cât și calitățile, care au fost și sunt acolo atât pentru mine, cât și pentru copiii mei.

Andreea Idriceanu Calev, președinte al organizației comunitare OCTO Bucharest RCC, manager de comuniare la RoRec Asociația Română pentru Reciclare

1. Cred că prietenia e cea mai frumoasă formă de admirație, de respect și de acceptare. Admir la prietenii mei anumite calități, preocupări, principii, valori. Încerc să le respect gândirea și le ascult opiniile. Și să le accept tabieturile, nevoile și… hachițele. În felul acesta reușim să ne fim aproape și să ne creăm momente frumoase. Dar și să trecem împreună prin cele mai dificile.

Nu cred că am mulți prieteni. Mă feresc de ierarhizări și de ”ștampile”. Nu cred în ”X e un prieten bun, dar Y este foarte bun…”

Cred că am mai mult decât prieteni: am o familie extinsă. Chiar un ”clan”. Oamenii aceștia sunt lângă mine de o viață sau mai de curând. Nu au apărut întâmplător, viața ne-a adus împreună. Iar fiecare dintre ei este pentru mine un dar.

Ce poate fi pentru mine prietenia? Poate fi inspirație. Poate fi un umăr pe care să mă sprijin. Poate fi un schimb de idei. Poate fi ceva de învățat. Poate fi o porție de râs cu lacrimi. Poate fi o muzică bună. Poate fi un telefon și un simplu ”Ești bine?”. Poate fi o chisea cu dulceață sau o farfurie de mâncare bună. Poate fi un gând bun. Poate fi timp petrecut împreună. Poate fi un proiect. Poate fi un mesaj. Sau poate fi o seară de povestit pe whatsapp, cu o bere în față. Poate fi o mână de ajutor la o sesiune de bucătăreală. Poate fi un „dau eu mâncare cățeilor, mergi în treaba ta!”. Poate fi o carte cu o dedicație. Poate fi o poză sau un ”știu că îți place culoarea asta, ți-am luat o eșarfă”. Poate fi un simplu ”da!”, la un ”ai puțin timp să ne sfătuim?”. Poate fi un ”acum știu că nu poți și te las să te liniștești”. Și exemplele pot continua.

Prietenia înseamnă pentru mine vorbe puține și gesturi mărunte. Atenție la detalii. Și dorința de a-i ”proba” papucii celuilalt.

2. Nu cred că prietenia stă în ”unde” și nu mă întreb niciodată dacă e mai bună în online sau în realitate. Nu acolo cred că trebuie căutată prietenia în ziua de astăzi, când ne putem conecta prin tot felul de instrumente și pe toate tipurile de canale cu oricine din această lume.

Ci în gândul care îți încolțește în minte când vezi ceva ce te inspiră și te gândești că ți-ar plăcea să împărtășești momentul acela cu X. Sau când citești un pasaj dintr-o carte, un articol sau o recenzie și crezi că lui Y i-ar folosi sau i-ar plăcea să îl parcurgă. Sau în momentul în care ai de făcut o alegere și îți spui ”Trebuie să mă sfătuiesc cu Z, să văd ce părere are”. Sau într-o vorbă bună cu care știu că X poate să îmi readucă zâmbetul pe buze sau încrederea în mine. Sau în telefonul pe care Y mi l-a dat pentru că a avut nevoie de un punct de sprijin.

Iar exemplele pot continua cu sutele. Prietenii pot să nu se vadă cu anii și atunci când se întâlnesc să reia povestea ca si cum ar fi trecut trei zile. Prietenii simt când ai o nevoie și hop!, ca prin minune, sună telefonul sau te trezești că ”erau prin zonă”. Prietenii de suflet știu să-ți lumineze ziua cu o veste bună, cu o reușită și să îți dea un motiv de bucurie.

Prietenii adevărați își găsesc cu siguranță timpul și modul în care să își fie aproape.

3. Le simt zilnic. Lucrurile despre care am vorbit mai devreme mi se întâmplă în fiecare zi. Nu pot alege unul mai important. Fiecare dintre cei dragi sufletului meu îmi aduce bucurie și împlinire în felul lui. Dar, dacă vrei un exemplu recent, iată-l: faptul că m-ai invitat să particip la acest regal al prieteniei și să aștern câteva gânduri pe hârtie m-a făcut să mă gândesc cu mult drag la prietenii mei și mi-a luminat ziua. Așa că vă dedic aceste rânduri… cu prietenie!

„Prietenii sunt familia pe care ți-o alegi.” – Jess C. Scott

Raluca Zamfir, manager/partener al agenției de full-service PR Ranevents Comm

Raluca Zamfir

1. Pentru mine prietenia înseamnă să dezvolți relații profunde cu diferiți oameni pe baza compatibilităților, a preferințelor comune, a valorilor sau poate datorită unui context. Am văzut multe relații de prietenie care au rezistat testului timpului, eu am prieteni foarte buni de ani de zile, sunt relații în care mă regăsesc și pe care le cultiv cu plăcere și bucurie. Sunt înconjurată de mulți oameni, sunt o persoană foarte sociabilă, îmi place să îi cunosc în profunzime, să dezvolt relații cu ei. Am mulți prieteni, căci și prietenia vine în diferite grade. Exista prieteni intimi și apropiați de care mă leagă peste 30 de ani de amintiri, există prieteni din sfera profesională și socială sau de familie, iar relațiile pe care le crești sunt complet diferite. Într-un fel te deschizi și te cunosc cei apropiați, altfel te cunosc prietenii de muncă și tot așa. Asta pentru că fiecare om e plin de nuanțe și există, cred, pentru fiecare nuanță o posibila relație de prietenie în care să hrănești fix acel aspect.

2. Poate că sunt ușor de modă veche, că spun asta, dar prefer prietenia în realitate. Multe dintre relațiile cu prietenii mei au început online, dar pe urmă ne-am mutat offline. Îmi place să dedic timp oamenilor, să stau la cafele cu cei dragi, să îi ascult, să aflu ce îi face fericiți, ce pasiuni au, să îi ajut când au nevoie. Cred că dintr-o relație de prietenie câștigi enorm, crești, evoluezi mereu, ești într-un continuu proces de autocunoaștere și de descoperire a lumii. Mă fascinează să descopăr încă un lucru neașteptat la oameni pe care credeam că îi cunosc foarte bine.

3. Ca noi toți, am avut momente când mi-a fost mai greu, când m-am lovit de probleme de tot soiul, când n-am avut energie să le fac față. Și de fiecare dată când mi-a fost greu am avut alături oameni gata să mă ajute, să îmi întindă o mână, să mă ia în brațe și să îmi spună că totul o să fie bine, să mă asculte și să mă înveselească. Iar asta este una dintre cele mai mari bucurii pe care le poate trăi un om într-o viață: să știe că, orice ar face, oriunde ar fi, la nevoie prietenii îi sunt alături. Un moment memorabil a fost acum 6 ani, când, la vama Kulata, vameșul grec ne-a comunicat că nu ne putem continua călătoria pentru că băiatul meu avea pașaportul expirat. Am plecat rapid în țară și un prieten ne-a ajutat ca toate formalitățile să fie făcute repede și astfel să ne bucurăm de vacanță. Acel prieten era un fost coleg de la BRD și m-a sprijinit și ajutat necondiționat… chiar dacă nu mai vorbisem cu el de câțiva ani.

Într-o relație de prietenie e important să existe reciprocitate în timp și să știi să o crești frumos. Nu mă pot aștepta să fiu mereu cel căutat și invitat undeva, e musai să sun și eu, să invit și eu. Mai e esențial ca relațiile de genul acesta să aducă bucurie, energie pozitivă, nu să fie genul de prietenii pe care le menții în virtutea inerției, deși ele nu te bucură cu nimic, din contră. Am văzut multe prietenii toxice, în care unul îl domină pe celălalt, asta nu este cu adevărat o prietenie, ci o relație bolnăvicioasă. Eu cred că, dacă prietenia cu cineva nu e o sursă de bine și de bucurie, nu ai de ce să tragi de ea. Uneori oamenii evoluează diferit și drumurile se despart, e mai bine să îți urmezi calea și să te lași surprins de noile relații din viață ta.

Citește și: Cum de nu mai am prieteni?

Anne Hartung, fondator și proprietar al agenției Storm PR&Communication

Anne Hartung

1. Prietenia este acea legătură care rezistă peste timp, necazuri şi bucurii. Chiar dacă sunt înconjurată de oameni, nu am foarte mulţi prieteni, dar pe cei pe care am îi pot suna la două noaptea să le spun ce am păţit şi ei la 4 dimineaţa să îmi spună că au dat de necaz.

2. Nu cred în prietenia online, dar ai prieteni departe, cu care nu te poţi vedea des, însă cu care ai un trecut comun, aţi trecut împreună prin peripeţii. Nu poţi avea o prietenie exclusiv online, suntem o specie care avem nevoie de comunicare face to face.

3. Eu am stat foarte multă vreme în Ungaria, acolo am avut prietenii de conjunctură, dar una singură a rămas peste timp. M-am mutat în Bucureşti şi am pierdut legătura cu prietena mea cea mai bună, Klara, cu care avusesem multe momente împreună: am fost acolo la naşterea copiilor noştri, am fost acolo când aveam nevoie de un sfat, am fost acolo la divorţuri, am făcut „nebunii” împreună şi ne-am crescut copiii împreună. Viaţa a făcut să fiu nevoită să ajung din nou în Pécs (Ungaria) pentru nişte acte ale fiului meu şi mi-am amintit de ea și am zis că poate reuşesc cumva să dau de prietena mea şi de numărul ei de telefon. Am reuşit! Când a răspuns la telefon, după primul salut mi-a spus „Tu eşti, Anne?”, mi-a recunoscut vocea chiar şi după mai bine de 10 ani. Ne-am întâlnit de parcă ne despărţiserăm cu o zi înainte şi am stat la taclale ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Încă îşi amintea care prăjitură era preferata mea şi care este băutura răcoritoare al cărei fan sunt. Asta numesc eu prietenie.

După destui ani de viaţă, pot spune că nu-ţi mai faci prieteni aşa de uşor. Şi totuşi, am prieteni noi, cu care mă cunosc de doi ani, dar şi prieteni din copilărie. Ştiu sigur că mă pot baza şi pe unii, şi pe ceilalţi – şi pentru „năzbâtii” (mă mai ţin de aşa ceva şi acum, la 46 de ani), dar şi pentru lucruri serioase.

„A merge cu un prieten prin întuneric este mult mai bine decât a merge singur prin lumină.” (Helen Keller)

Ruxandra Chiurtu, proprietar al agenției Spa Living Communication

Ruxandra Chiurtu
  1. Cred că prietenia este o stare de bine, o energie cu o dinamică fluidă, complexa și continuă, care se transformă și se consolidează în timp, în funcție de personalitățile noastre, totodată modelându-ne pe fiecare dintre noi, prin reciprocitate. Simt că am destui prieteni apropiați, în fiecare dintre ei regăsind o parte din mine, prin pasiuni, interese, discuții, dileme, neliniști, amintiri, plăceri, valori și aspirații comune, ca un puzzle ce se descompune și apoi, completându-se, mă recompune. I-am cunoscut de-a lungul anilor și s-au strâns nici mulți, nici putini, ci potriviți; a avea prea mulți prieteni îmi pare mai degrabă a avea un anturaj, care e deja altceva.

Într-adevar, ca profesionist în comunicare & PR, interacționez, mă intersectez, lucrez și parcurg mare parte din timp alături de foarte mulți oameni, din domenii diferite, cu background-uri diverse și în funcție de proiectele derulate, ajung să fiu în contact cu sute de persoane în câteva luni. Este interesant, challenging și deopotrivă epuizant, însă pe parcursul acestui proces mă bucur când cunosc oameni mișto, cu care relația de business începe să fie secondată de un început de prietenie. Dar nu stăpânesc arta prieteniilor conjuncturale și nici nu tânjesc după ea, deși e des întâlnită în domeniu, practicată cu măiestrie și succes de mulți, care au făcut din asta un modus vivendi.

2. Prefer prietenia din realitate, absolut. Interacțiunea, sclipirea din ochi, strângerea în brațe, timpul petrecut împreună, experiențele din vacanțe și escapade urbane sau prin natură. Are și prietenia din online rostul ei, de completare, e un fel de “new flavor”, dar și un liant, mai ales acum, în haosul înconjurător ce ne pune la grea încercare toate simțurile de câteva luni încoace.

3. Îmi amintesc cu drag momentele fericite și rămân ca reper momentele de cumpănă, în care sprijinul prietenilor este neprețuit, de cele mai multe ori, prin simpla prezență sau cuvintele potrivite spuse atunci când e nevoie. Uneori un gest mic este totul. Când mă simțeam ca și cum aș pluti în derivă, am avut încredere absolută în direcția către care m-au îndrumat, deși îmi amintesc că atunci nici nu prea pricepeam cum m-ar ajuta să procedez așa, dar am mers hotărât într-acolo, până am ieșit la liman. Abia la sfârșit am înțeles, după ce depășisem situația, ce a însemnat sprijinul prietenilor.

Citește și: Cum recunoști prieteniile toxice?

Anamaria Mihaela Chiriachez, specialist PR&comunicare, freelancer

Anamaria Mihaela Chiriachez
  1. Am considerat întotdeauna că pentru o relație cu ceilalți trebuie să îmi cobor mintea în inimă, cred că e mult mai autentică trăirea așa.

Sunt înconjurată de foarte multe persoane alături de care am un schimb constructiv de energie și prețuiesc legăturile cu toți aceia cu care găsesc o comuniune de idei. “Mama mea are 100 de prieteni”, așa le povestea Maria, fetița mea, la un moment dat, copiilor, în timpul unui atelier. Nu este doar datorită meseriei, ci așa am fost mereu, am avut darul de a aduna oameni și povești în jurul meu.

Când mă gândesc însă, la prietenia adevărată, aceea care te înveselește și te doare, cred că trebuie să fie dincolo de orice distanță, diferențe, lucruri spuse sau nespuse, dincolo de timp și de evoluția fiecăruia. Prietenia pentru mine are iz de coplărie nevinovată pe poieni cu brândușe la Sinaia sau într-un sat la poalele Leaotei, de distracții infinite și de povești în cele 10 case în care am locuit sau în aventuri prin țară ori la capătul lumii. Am fost norocoasă să am în viața mea persoanele pe care le merit, pe acelea care m-au criticat, m-au ridicat, m-au recomandat, m-au învățat despre bebeluși și despre orice, mi-au trimis o carte sau o vorbă bună, au plâns alături de mine la fiecare restart din viață, mi-au bătut un cui, mi-au zis de deochi, mi-au adus cumpărăturile la ușă sau au venit în pijamale la 12 noaptea sau cu un zâmbet, când a fost nevoie. Nu sunt multe aceste persoane, ba chiar le număr pe degetele de la o mână, și nu mi se arată toate în același timp sau nu îmi sunt alături numai acelea vechi, de peste 35 de ani, ba chiar am cunoscut persoane dragi care mi-au intrat în suflet și după o singură plecare pe coclauri, pentru că am simțit simplu și la fel. Îmi place să cred că, la rândul meu, mă aflu acolo, pentru ei, ori de câte ori este nevoie, măcar cu un gând bun.

2. Din păcate, prieteniile mele adevărate sunt, în mare parte, la distanță. Așa a fost să fie, ca anii și viața să ne țină la depărtare. Asta nu înseamnă că nu ne auzim și zilnic, mai ales în această perioadă în care fiecare dintre noi am tânjit după o vorbă de încurajare și speranță. Am primit un sprijin imens din martie încoace și le sunt extrem de recunoscătoare prietenilor mei cu care am stat în legătură în permanență pe toate canalele posibile. Deși iubesc întâlnirea față în față cu ai mei, din păcate, în realitatea ciudată pe care o trăim, cred că vom rămâne o perioadă destul de lungă să ne simțim doar în online și telefonic. Este marele minus și, paradoxal, marele plus al acestei perioade când suntem, parcă, mai conectați, iar fizic, departe unii de alții. Și vorbind despre online și rețele sociale, și acolo păstrez legături doar cu cei pe care i-am cunoscut și cu care am avut proiecte comune la un moment dat.

3. Sunt norocoasă pentru că am și multe riduri, dar și mult prea multe zâmbete și istorii alături de prietenii mei. Le mulțumesc tuturor pentru că mi-au fost și îmi sunt alături.

Dar mă opresc asupra a două momente.

Primul, de acum 2 ani, când prietena mea de o viață, Georgiana, care a locuit 20 de ani în Anglia, mi-a făcut o surpriză și, într-o vizită pe care i-am făcut-o, m-a dus într-un loc în care fuseserăm împreună cu 25 de ani în urmă. Ca să înțelegeți ce a fost în sufletul nostru, trebuie să vă imaginați cum două fete simple din Târgoviște, în anul 1995, au avut șansa uriașă de a pleca pentru prima dată din țară în nordul Angliei, într- un schimb de experiență cu Academia de Teatru și Film, și au locuit într-un castel, pentru ceva timp, într-o regiune istorică. Era ceva ieșit din comun. Ne-am întors în 2018 acolo, la Borwick Hall, lângă Lancaster, și am retrăit pas cu pas fiecare experiență pe care o avuseserăm ca adolescente. Am rememorat bucăți din piesa pe care am pus-o în scenă, „Regele Lear”, ne-am amintit de biblioteca  mirosind a vechi și în care am găsit jurnalul lui Eliade, de pajiștea noastră cu iepuri și verdele cel mai crud. Este un moment extrem de prețios din viața mea.

Al doilea este recent și mi-a arătat că prietenii buni pot apărea și peste noapte și nu este nevoie să se aștearnă viața peste noi ca să simțim asta. De fapt, cred că în vremuri grele, alegi ceea ce vrei să fii, iar cei de lângă mine au ales să fie acolo. În martie, după multe peripeții de întoarcere în țară (pandemia m-a prins la nord de Cercul Polar, am stat în carantină în Norvegia și a fost un adevărat tur de forță ca să revin), am avut alături o persoană dragă, pe Alina, care m-a simțit cât de singură sunt în aceste vremuri incerte și cât de teamă îmi este și a făcut un gest simplu, de a mă trimite acasă de la ea, de la Timișoara, cu o bocceluță cu măști, dezinfectant, bani și speranța în vremuri mai bune. M-a și sunat în fiecare zi de atunci.

Am simțit de multe ori că prietenii sunt familia pe care mi-o aleg. Iar pentru familia mea, vreau mereu iubire și pace.

„Un prieten este o persoană care știe totul despre tine și încă te place.” (Elbert Hubbard)

Camelia Cavadia, scriitor și managing partner al agenției de PR Fabrica de PR

Camelia Cavadia

1. Pentru mine prietenia e acea legătură care se creează între oameni și care devine la fel de puternică precum cea de sânge. E o stare sufletească echivalentă cu cea pe care o simt pentru membrii familiei. O prietenie adevărată e, în felul ei, o chestiune ce ține de miracol, de acea „întâlnire magică”, ce face ca persoanele potrivite să se găsească unele pe celelalte, să fie la un moment dat, împreună, în același loc. Însă tot ceea ce ține de împlinirea ei vine din grija și atenția pe care o purtăm prietenului, din tot ceea ce facem și spunem în momentele de cumpănă sau bucurie maximă. Prietenul e un fel de alter ego al tău, care te cunoaște poate mai bine decât o faci tu, dar care e dispus să fie mai bun și mai înțelegător cu tine decât ești tu. E cel care te aduce pe linia dreaptă atunci când te rătăcești, sprijinul pe care-ți lași toată greutatea, atunci când nu te mai poți baza pe tine, e conștiința ta lucidă atunci când nu știi ce decizii să iei.

Prietenia e și o stare de complicitate continuă, pe care tu și prietenul o simțiți și o trăiți departe de ochii celorlalți, e ca o căsnicie ce devine mai trainică în fiecare zi. De prietenie trebuie să ai grijă precum de o floare, pe care o îngrijești și-o uzi în fiecare zi, dar care nu e deloc la fel de fragilă. E ceva ce nu moare la primul semn de îndoială, ci doar o face mai puternică.

Aș putea vorbi multe despre prietenie, căci o consider una dintre cele mai frumoase legături posibile,  un fel de însoțire spirituală, legată cumva dincolo de limitele omenescului.

Și ca să răspund și celei de-a doua părți a întrebării tale, într-adevăr, ai dreptate, cunosc foarte mulți oameni, cu mulți mă înțeleg foarte bine, pe foarte mulți îi plac, cu mulți dintre ei am preocupări comune, pe foarte mulți îi admir, dar puțini dintre ei îmi sunt și prieteni, în adevăratul sens al cuvântului. Nici nu ar avea cum să-mi fie toți prieteni, nu ar fi posibil. Îmi place, însă, să cultiv tot felul de legături mai mult sau mai puțin apropiate cu oamenii pe care ajung să-i cunosc mai bine și care-mi plac.

2. După părerea mea, prietenie în online nu există. Dacă nu e dublată de o cunoaștere în profunzime a celuilalt, dacă nu e probată de timp, de situații limită trăite împreună, de bucurii împărtășite, de ajutor oferit necondiționat, de grijă și încredere, atunci nu putem vorbi despre prietenie. Observ însă, ca tendință a ultimilor ani, o modificare a morfologiei relațiilor umane, fie că vorbim despre prietenie, iubire, apropiere a oamenilor. Trebuie să recunosc că nu mă simt întotdeauna confortabil în mijlocul acestei lumi, pe care, adeseori, nu o înțeleg. Omul modern pare să nu mai aibă timp să construiască, nu mai are răbdare să parcurgă un drum cu toate etapele lui, e grăbit să-i iasă totul acum, pe loc, dacă se poate. Cu siguranță că sunt demodată în privința acestor aspecte, dar mărturisesc că mie îmi plăcea mai mult pe vremea aceea în care băieții făceau curte fetelor, în care primul sărut venea după o frumoasă perioadă de tatonare. Acum am sentimentul că suntem în permanență în căutarea unor scurtături, fără a fi conștienți că e posibil să ratăm unele dintre cele mai frumoase etape ale unei relații, indiferent de ce natură ar fi ea.

3. Sunt foarte multe momente în care m-am bucurat de efectele prieteniei, pornind de la cele mai grele prin care am trecut în viață, la cele mai simple și comune. Au fost momente în care nu știu cum m-aș fi descurcat fără sprijinul și înțelegerea prietenelor mele bune, iar astfel de lucruri nu se uită niciodată, dimpotrivă, sunt exact genul de lucruri pe care le porți cu tine toată viața.  Ajung să te definească, să te formeze și-ți dau încredere. Astfel că, dacă treci din nou prin alte perioade dificile, vei face față tocmai datorită lor.

Prieteniile nu se încearcă doar la greu, ci și la bine, în fiecare zi. Atunci când o simplă întâlnire cu prietenele e ca o vacanță all-inclusive, când o banală discuție te deconectează și te încarcă cu bucurii de toate felurile, te simți cel mai norocos om al planetei și tot ce îți dorești e ca și tu să-ți bucuri prietenii la fel.

OPINIA SPECIALISTULUI

Adela Iepure, Professional Certified Coach

Adela Iepure

De Ziua Prieteniei vreau să vă povestesc despre rezultatele unui studiu important realizat în domeniul dezvoltării adulților de către Harvard Medical School. “The Grant Study” a urmărit pe o perioadă de 75 de ani un grup de adulți și copiii acestora pentru a înțelege care sunt elementele care au un impact pozitiv în calitatea vieții pe termen lung.

Pe scurt, studiul a arătat că cea mai bună investiție de timp și energie este cea în prietenie. Succesul financiar, sănătatea fizică, starea de bine psihică, nivelul de satisfacție pe care îl simțim legat de realizările proprii, toate sunt influențate pozitiv pe termen lung de calitatea și profunzimea relațiilor sociale în care suntem implicați. Calitatea relațiilor și nu numărul relațiilor contează pentru a avea o viață fericită. Relațiile în care simțim acceptare, atenție, grijă, respect, onestitate, încredere, căldură, intimitate fizică sau psihologică sunt cele care contează.

Pornind de la acest studiu, vă ofer câteva întrebări la care vă invit să reflectați:

  • Am câteva relații semnificative (relații în care simt căldură, onestitate, încredere, intimitate psihică sau fizică) în principalele contexte de viață în care îmi petrec timpul?
  • Am în zona profesională măcar un coleg sau partener de afaceri care îmi este apropiat, căruia îi fac confidențe și în care am încredere?
  • Am în familia restrânsă sau extinsă persoane cărora aș putea să le împărtășesc cele mai intime gânduri, îngrijorări, aspirații fără a mă simți judecat sau etichetat?
  • Am măcar o persoană din afara mediului profesional sau familial care îmi este atât de apropiata încât aș putea să o sun pentru ajutor la orice ora din zi și din noapte?

Dacă răspunsul la întrebările de mai sus este da, felicitări și mult succes în a hrăni și în viitor relațiile respective cu timp, energie, atenție de calitate și multă grijă.

Dacă răspunsul este nu, vă invit să începeți să construiți începând chiar de azi, întâlnire cu întâlnire, conversație cu conversație, gest cu gest, câteva relații semnificative în viața voastră. Ele vă vor crește calitatea vieții pe termen lung.

Citește și:

Material realizat de Cătălina Oprea

Foto: iStock.com, arhiva personală

 

The post Prietenia luată la bani mărunți: o relație între miracol și străduință appeared first on Femeia.ro.

Powered by WPeMatico

Articole similare

Sus
%d blogeri au apreciat: