Esti aici
Acasa => Lifestyle => Beauty => Cosmina Grigore: “Cancerul este o mare oportunitate pentru schimbare”

Cosmina Grigore: “Cancerul este o mare oportunitate pentru schimbare”

Este nutriționist și antrenor de pilates, combină cu pricepere exercițiile clasice cu cele din alte discipline, este o femeie frumoasă și puternică în feminitatea ei, iubită, cu un soț de excepție și o fiică minunată… Acum Cosmina Grigore are o viață interesantă, fericită și împlinită. Acum 7 ani însă, fusese zguduită din temelii de o boală cumplită: cancerul de sân. 

 

Un diagnostic care cade ca un trăznet peste oricine îl primește. Au urmat mastectomia, zbuciumul și apoi o opțiune pentru viață care a făcut-o să fie din ce în ce mai puternică. A devenit antrenoare de pacienți – este prima pacientă de la noi devenită patient coach. De curând s-a alăturat, contactată de antrenorul Marian Baban, noului curent mondial care cultivă antrenamentele de caiac-canoe pentru a preveni și combate temutul limfedem (n.r. o afecțiune a sistemului limfatic) care îngreunează viața atâtor și atâtor supraviețuitoare ale cancerului la sân. Proiectul lor este ambițios: să antreneze un echipaj românesc de dragonboat pentru campionatul dedicat supraviețuitoarelor cancerului la sân, care va avea loc în 2022 în Noua Zeelandă.

Cosmina Grigore, o învingătoare în lupta cu cancerul

Cosmina, spune repede, ce-ți place cel mai mult să faci?

Să trăiesc și să conștientizez că sunt în viață. De fiecare dată mă minunez și am o stare senzațională în corp când fac asta.

Care e cel mai frumos lucru din viața ta de până acum?

Familia mea. Ei mă știu cel mai bine, îmi cunosc partea bună și partea întunecată, m-au văzut în toate ipostazele și au rămas lângă mine. Mă iubesc atât de mult, încât mă ajută să cresc. Îmi oglindesc acele părți din mine care au nevoie de vindecare și mă ajută să devin un om mai bun. Sunt profund recunoscătoare lor. Profund.

“Cancerul m-a ajutat să schimb amprenta mea pe pământ.”

De unde vii și cum îți vedeai viața acum 10 ani?

Vin din nemulțumire. Și risipă. Dintr-un pahar gol. Vin din ceartă. Vin din frică. Multă frică. Vin din neîmpăcare. Din muncă fără măsură. Din gălăgie. Din neînțelegere. Din grabă. Multă grabă. Din prea multe lucruri de făcut. Din dorința de a fi văzută. De a conta. Vin din dorința de a mulțumi pe oricine și de a le demonstra cum este sufletul meu. Vin din traumă. Din nesiguranță. Din dorința de a fi iubită necondiționat. De a fi înțeleasă și acceptată. Vin de departe, dintr-un abis al sufletului în care te duc depresia, frica, anxietatea perpetuă, melancolia și durerea.

Cosmina de acum 10 ani pare dintr-o altă viață. Am avut dintotdeauna certitudinea că viața mă va surprinde cumva, că mă va împinge către ceva ce doar sufletul putea să intuiască. Nu doar acum 10 ani, ci dintotdeauna, mi-am dorit ceva aparte, iubire împărtășită și familie clădită frumos. Doar că nu știam cum se face așa ceva. Nu știam cum să ajung acolo. Așa că a venit cancerul și m-a ajutat să demolez, să sortez, să aleg ce să rămână, ce să se transforme și ce să rămână în urmă. Cancerul m-a ajutat să schimb amprenta mea pe pământ.

Citește și: Prevenția te apără de cancer

Cum îți vezi viața acum și ce-ți dorești în viitorul apropiat?

Viata mea acum este așezată. Aparțin bărbatului meu, familiei mele: asta este tot ce contează pentru mine. Știu de unde am venit și intenționez să merg pe drumul arătat de sufletul meu, ghidată de soțul meu incredibil, de care mă îndrăgostesc tot mai tare în fiecare zi. Pentru viitorul apropiat îmi doresc să am înțelepciunea să mă bucur, să știu să păstrez și să ajut să înflorească tot ce am reclădit.

Alături de fetița sa

“Este o diferență între a-ți fi frică de moarte și a-ți dori să trăiești.”

Unii spun că un diagnostic de cancer îți schimbă viața, alții chiar că este o șansă de creștere. Tu cum ți-ai văzut la început diagnosticul? Cum vezi acum istoria supraviețuirii tale?

În 2017 mi-am făcut un tatuaj fix lângă locul de unde mi-a fost scos sânul. Un tatuaj simplu: My legacy. El reprezintă tot ce am construit și voi construi postdiagnostic. Moștenirea mea.

Anul acesta împlinesc 7 ani de supraviețuire. 7 ani de viață plină. Cancerul a fost, încă din primele luni de după diagnostic, o binecuvântare. Așa l-am perceput. Mi-a dat curaj să fiu, să-mi cer dreptul la viață, să fac și să spun ce și cum gândesc. M-a învățat despre mine. M-a șlefuit, fizic și psihoemoțional. Dar, mai presus de orice, mă ajută să ajung la mine. În momentele de liniște, mă uit în jos la locul unde a fost odată sânul stâng și-mi văd inima bătând: mică, gingașă, dedicată mie. Este ceva care mă emoționează profund. Mă liniștește și-mi dă speranță. Cancerul a fost tot ce aveam nevoie ca să am curajul și înțelepciunea să ajung la mine, să mă las să înfloresc la momentul potrivit. Istoria supraviețuirii mele este un drum bun, binecuvântat, pe care merg tot mai trează, tot mai liniștită.

Ce anume crezi că face diferența în ceea ce privește supraviețuirea unui astfel de diagnostic?

Este foarte greu de spus; nici măcar în cazul meu nu știu exact ce a făcut diferența. Tot ce pot spune este că, în noiembrie 2013, la câteva luni după mastectomie, am avut un moment de profundă conectare cu mine însămi și, după ce am plâns mult, am decis să mă abandonez total bunului Dumnezeu. La urma urmei, El m-a creat și mi-a permis să fiu, El știa ce este în sufletul meu și, drept urmare, L-am rugat să mă ghideze, să îmi dea înțelepciunea necesară să fiu. Am făcut acest lucru deoarece am conștientizat că mă simțeam depășită, copleșită și abandonată. Oamenii – fie ei medici sau familie – sunt resurse. Aveam nevoie de Sursă. Așa că am apelat la ea.

Este o diferență între a-ți fi frică de moarte și a-ți dori să trăiești. Ajută sinceritatea. Ajută mult răbdarea. Ajută încrederea. Ajută intuiția. Ajută să fii treaz. Ajută să cauți să înțelegi boala ta, ce a condus la dezvoltarea ei în corp, ajută introspecția, rugăciunea. Ajută emoțiile bune. Râsul. Fericirea. Ajută orgasmele. Ajută puterea intenției. Ajută lumânările aprinse. Ajută să dormi. Odihna. Tihna. Așezarea mentală. Așezarea emoțională. Ajută enorm să ierți din tot sufletul tău. Îmi amintesc că în decembrie 2013 am fost într-o tabară de vindecare emoțională. Acolo am înțeles că trebuie să iert și din acel moment am ales să iert, atât pentru binele celor pe care îi iertăm – pentru a-I elibera de mine, dar mai ales pentru binele meu. Pentru a mă întregi pe mine. Am trimis emailuri, mesaje, am sunat, am vizitat rude pe care nu le mai vizitasem de mult și le-am spus că îi iert și i-am rugat să mă ierte. Ego-ul meu se împotrivea, dar i-am spus să aibă răbdare, că așa ne va fi mai bine.

Ajută să mănânci bine. Să scoți ce e toxic și inflamator pentru metabolismul tău. Să înveți să gestionezi stresul și lunga listă a stresorilor din viața ta. Ajută să renunți la frici. Să te ridici deasupra lor. Ajută să îți creezi ancore în viitor pentru a te trage și pe tine acolo. Ancore cu versiuni tot mai bune ale tale.

Ajută să ai medici buni, cu care să te poți sfătui, cu care să poți crea o relație de parteneriat. Majoritatea lucrurilor sunt responsabilitatea ta – pentru că tu locuiești corpul tău. Pe traseul tău, vei primi resurse: oameni, bani, înțelepciune, exemple, rețete, secrete, practici, suplimente, terapii și tratamente. Dar toate acestea se armonizează sau nu în interiorul tău. Chiar și cea mai bună și mai curată mâncare poate deveni toxică într-un corp neiubit de omul său.

Din 2013 schimb mentalități în cancer și asta m-a transformat total și dă sens vietii mele profesionale și nu numai.”

Tu cum ai decis să devii patient coach? Și ce faci în calitate de patient coach? Cum vii în contact cu cei care au nevoie de tine?

În 2013 simțeam nevoie să vorbesc cu cineva care să mai fi trecut prin ce treceam eu atunci. Cu care să mă sfătuiesc, care să fi supraviețuit și care să fie dispus să mă învețe și pe mine cum se face. Și nu am găsit. Cumva, în timp, pe măsură ce munceam la tehnicile de supraviețuire, am ajuns să fac asta. Și nu regret nicio clipă. Ador să descopăr oamenii, să fiu parte din traseul lor de vindecare, să îi inspir. Să îi ajut să-și înțeleagă boala, traumele din spate. Să-și regleze emoțiile, să se iubească. Să aibă răbdare cu ei. Să învețe să se hrănească. Să-și descopere metabolismul. Și îmi place, în mod deosebit, să le ajut pe femei să-și mențină feminitatea după cancer.

Din 2013 schimb mentalități în cancer și asta m-a transformat total și dă sens vietii mele profesionale și nu numai.

Cei care vor să lucreze cu mine și simt că i-aș putea ajuta mă pot gasi pe pagina mea de facebook sau de Instagram, pe linkedin sau pe email către cosmina@asociatiaimunis.ro.

Citește și: Cancerul poate fi oprit

Cum ai devenit nutriționist și cum ai contribuit la acceptarea ideii că nutriția este un factor care poate face diferența pentru remiterea unui cancer?

A fost firesc să folosesc nutriția. Dacă ceea ce mâncăm devine corpul nostru, atunci era esențial să reglez alimentația. Am trecut prin toate dietele și tehnicile de nutriție până m-am stabilizat la ceva care să fie OK pentru mine pe termen lung. Nu am ales să rămân nici vegană, nici raw vegană, deși am folosit și folosesc multe astfel de rețete. Cele care-mi plac. Pentru mine plăcerea este esențială atunci când gândești ceva pe termen lung. Pasul firesc a fost să-mi iau o certificare în acest sens, iar cel mai mult am învățat din practică.

Cancerul este o maladie extrem de complexă în sine; apoi tot ce vine cu amenințare de schilodire și de moarte creează angoase în plus. Fac medicii la noi ceva pentru a lămuri pacientul, pentru a potoli ceva din aceste angoase? Ai întâlnit astfel de medici?

Da. Sunt și astfel de medici. Și aceștia sunt precum diamantele. Nu sunt egoiști și nu îi vei găsi făcând gălăgie, ci făcându-și treaba bine, cu modestia specifică. De la astfel de medici trebuie să învățăm. Medici dispuși să facă parteneriat cu pacientul și care, în ciuda geniului lor, aleg să rămână oameni calzi și deosebit de buni și înțelegători. Este de datoria pacientului să caute până găsește astfel de medici. Pentru ceilalți medici, cred că este important să nu lase specializarea și prestigiul să îi dezumanizeze.

“Sportul schimbă chimia în corp și este o poțiune pe care orice alchimist al vindecării trebuie să o folosească.”

Cum ai devenit instructor de pilates?

În trecut credeam despre mine că sunt o persoană sportivă. În realitate alergam de la o treabă la următoarea. Am devenit instructor de pilates pentru că voiam să pot lucra și în plan fizic cu oamenii. Sportul schimbă chimia în corp și este o poțiune pe care orice alchimist al vindecării trebuie să o folosească.

Sportul este un aliat în lupta cu cancerul

Colaborând mai de mult cu cei de la Hospice Casa Speranței am aflat de această complicație severă care este limfedemul, despre consecințele lui și despre eforturile care trebuie făcute pentru a-l diminua. Te-ai confruntat cu această problemă? Cum ai aflat că există această soluție minunată care este antrenamentul de canotaj?

Da. Am și eu un edem în urma mastectomiei. Am reușit să-l țin sub control în acești ani prin înot, automasaj, dormit cu brațul sus, sport și tot asa. Cu toate acestea, durerea în braț este permanentă și nu prea te lasă să uiți. Este important ca femeile care au avut mastectomie sau histerectomie să știe că pot dezvolta acest limfedem și că sunt lucruri pe care le pot face pentru a-l evita sau gestiona. Sunt, din fericire, tot mai mulți specialiști foarte buni. Și noi colaborăm cu câțiva în cadrul Asociației Imunis și îndreptăm pacientele care au nevoie către ei.

Marian Baban, fost vicecampion internațional la canotaj, a fost cel care a venit cu propunerea de proiect către mine și am spus DA imediat. Ceea ce am ales să construiesc alături de Marian este un proiect de suflet pentru mine. Pe măsură ce decurg antrenamentele și aud testimonialele fetelor, îmi doresc tot mai mult să îl dezvoltăm. În 1995, dr. Don McKenzie, specialist în medicină sportivă la Universitatea British Columbia, recomanda exerciții fizice pentru partea superioară a corpului unei femei care tocmai trecuse prin chimioterapie pentru cancer la sân. Apoi, în 1996, 24 de supraviețuitoare ale cancerului la sân intră voluntar în echipa “A breast in a Boat”, program de pregătire fizică generală și vâslit în barcă dragon. În 1998, Canadian Medical Association Journal publică rezultatele programului: nicio membră a echipei nu a dezvoltat limfedem în timpul proiectului sau după.

Este o mișcare globală cu tradiție de 25 de ani. La nivel mondial sunt 225 de comunități dedicate „Breast Cancer Survivor Dragon Boat Racing” (BCSDBR) în 25 de țări, pe toate continentele. Iar anul acesta, pentru prima dată în România, noi am creat echipa Imunis Dragons care iată, a pus țara noastră pe harta internațională a acestui antrenament. Imunis Dragons este prima echipă acreditată vreodată de International Breast Cancer Paddlers Commission. Participarea în competițiile de Dragon Boat le dă supraviețuitoarelor acestei maladii un scop și încredere că viața nu se oprește după ce au fost diagnosticate cu cancer, că pot trăi o viață activă și sănătoasă în continuare.

Din păcate, medicii încă nu prescriu ca practică curentă activitatea fizică pentru managementul limfedemului, dar am încredere că se vor schimba lucrurile. Eu am încredere în medicii din România și în puterea exemplului personal.

Cum ai găsit formula de a aduce pacientele în barcă și ce planuri aveți? Spune-mi câteva detalii despre proiectul tău. Ai finanțări?

Prin exemplul personal. Pacientele și cei care mă urmăresc îmi știu evoluția, așa că a fost ușor să le aduc în barcă. Este însă puțin mai mult de lucrat la obținerea sposorizărilor, dar am încredere că alături de Marian am construit un proiect unic în Romania, care merită toată susținerea financiară de care are nevoie.

Momentan, pacientele se antrenează. Iar noi lucrăm la obținerea finanțării. Scopul este să ne antrenăm pentru competiția din Noua Zeelandă din 2022. Așa că, dragii noștri, dacă vreți să fiți parte din acest proiect minunat, dacă vreți să susțineți financiar această transformare a pacientelor, vă rog să îmi scrieti pe adresa mea de e-mail.

Citește și: Cancerul poate fi oprit

Ce mesaj ai pentru o femeie care primește azi acest diagnostic?

Draga mea, nu ești singură. Suntem aici, la Asociatia Imunis. O echipă de femei supraviețuitoare, care rescriem mentalitățile în Romania și care ne susținem reciproc. Cancerul este, așa cum a fost și pentru mine, o binecuvântare, o mare oportunitate pentru schimbare. Trăiește-o din plin.

Citește și:

Interviu realizat de Roxana Melnicu

Foto: arhiva personală

The post Cosmina Grigore: “Cancerul este o mare oportunitate pentru schimbare” appeared first on Femeia.ro.

Powered by WPeMatico

Articole similare

Sus
%d blogeri au apreciat: