Esti aici
Acasa => Lifestyle => Beauty => Amintiri cu trei copii care au devenit Adelina Pestrițu, Smiley și Marius Pancu!

Amintiri cu trei copii care au devenit Adelina Pestrițu, Smiley și Marius Pancu!

Continuă seria amintirilor din copilărie culese și consmenate de Ivana Iancu.

Adelina Pestrițu: un copil recunoscător

Copilăria mea a fost un tărâm de poveste. Alergam desculță în grădina bunicii, cu părul vâlvoi, mâncând dintr-un măr verde sau dintr-un morcov, fără vreo grijă.

Trăiam în libertate, înconjurată de iubire și de grijă. Pe atunci nu știam că viața este încărcată cu atât de multe emoții, care mai de care. Aveam filtrul meu și inconștient le trăiam doar pe cele pozitive.


La doar 10 ani “l-am adoptat” pe verișorul meu nou-născut, cu tot cu bagaje, înrolându-mă voluntar în ceea ce credeam eu pe atunci că înseamnă “mamă”. Râd și acum când îmi amintesc cum bunicii m-au lăsat pentru 30 de minute să am grijă de el și eu i-am făcut și bagajele și i-am și schimbat domiciliul. Eram tare hotărâtă. Atăt de mult îmi plăceau copiii, chiar dacă și eu tot un copil eram pe atunci. Îmi doream să-l protejez, să am grijă de el și să fie doar al meu.

Ulterior am fost deconspirată și trezită la realitate, însă povestea asta m-a făcut să-mi conturez amintirile care astăzi îmi reflectă cea mai frumoasă realitate. Sunt mamă cu adevărat, mama unei fetițe care îmi umple sufletul clipă de clipă. Și sunt fericită că baza pe care copilăria mi-a creat-o este încărcată cu dragoste, de grijă, de mâini moi de bunici și de miros de vanilie. Simt recunoștință. Pentru tot.

Smiley: un copil cu cheia de gât și chitara în mână

Cred în puterea jocului, în firescul și în inocența copilului din fiecare om, indiferent cât de mare sau mic e ca vârstă.

Copilăria mea a fost perfectă. Cu cheia de gât, toată ziua în fața blocului sau la fotbal cu băieții – țin și acum legătura cu ei -, cu casetofonul după noi, cu glume și jocuri infinite. Nu știam când trece timpul și mereu punctul de final al distracției îl puneau părinții care ne strigau pe geam să urcăm în casă, la masă, când începea să se însereze și noi nu înțelegeam când și cum a trecut ziua.

Îmi amintesc cu emoție și bucurie de momentul când în sfârșit tata mi-a luat prima mea chitară, în clasa a 4-a! Mi-o doream atât de mult, iar ei erau mândri de pasiunea mea. Sper că mai sunt și acum. A fost începutul drumului meu în muzică și o să spun mereu că părinților mei le datorez asta.

Emoție mare simt și când îmi amintesc de Filip, fratele meu, când eram mici. Sunt 7 ani diferență între noi și chiar dacă eram cumva în generații și activități diferite, m-a ajutat mult să descopăr ce înseamnă dragoste și grijă, mândrie și sprijin necondiționat. Sunt fericit că și acum, când suntem mari, suntem împreună, aproape unul de altul, și muncim pentru același vis, HaHaHa Production și îi mulțumesc mult pentru asta. Sunt foarte liniștit că îl am, am încredere uriașă în viziunea lui și îi sunt recunoscător pentru aportul lui sufletesc și profesional.

Acum că am și eu copilul meu parcă înțeleg altfel grija părinților mei când nu stăteam locului sau când întârziam acasă după ce stabiliseră ei ora de intrat în casă.

Copilăria fetiței noastre va fi sigur altfel, complet diferită de a mea, pentru că vremurile și tipurile de distracții se schimbă, dar știu că mă voi lupta să-și păstreze inocența și bucuria de a trăi și de a se juca cât timp îi voi fi alături.

Ne vom distra și vom copilări împreună. Promit, Josephine!

Marius Pancu, jurnalist, Digi24

Ne ambiționam să reproducem copilăria puștilor de la țară în mijlocul orașului.


Mai degrabă decât o înșiruire de experiențe foarte concrete pe care să mi le amintesc în detaliu, când mă gândesc la copilărie mă afund într-o magmă de stări și sentimente, de căldură și confort, de surâs calin.

Sunt, bunăoară, verile cu zilele lor infinite de explorare, al căror singur stop era nu ceasul, nu apelul pe un telefon mobil care nu exista, ci aprinderea „felinarelor” pe stradă. Atunci știam că momentul de libertate juvenilă s-a încheiat și trebuie să mă întorc acasă. Dar, între răsărit și aprinderea felinarelor, lumea era a mea și a prietenilor mei și o desenam cu cretă, jucând „Țările” și „Frunză”, ne împărțeam puterea în campionate de badminton și „Victorie” sau în partide de tenis cu rachete de lemn.

Când oboseam de prea mult joc, treceam la joacă și inventariam speciile de plante din grădină sau creșteam melci pe ascuns, în jardiniere, în „fermele” noastre incognito, spre disperarea alor noștri care-și vedeau florile distruse sistematic. Dar noi ne ambiționam să reproducem copilăria puștilor de la țară în mijlocul orașului.

Recursul la memoria estivală din copilărie mai înseamnă și drumurile la mare. Atenție, drumurile, nu neapărat sejururile, deși și acelea erau, firește, încântătoare. Dar, în lipsă de autostradă, drumurile însemnau ore nesfârșite de muzică pe casetă, carpool karaoke avant la lettre și așteptarea pentru favoritele vârstei „Ah la luna la luna” și „Jeanny”-ul lui Falko.

Dulce-amărui e și momentul întoarcerii la școală. Atmosfera umedă de toamnă și golul în stomac pe care îl retrăiesc și acum, înainte de fiecare 15 septembrie. Era emoție amestecată cu regret, cu entuziasm, cu ambiție și cu extazul din momentul în care alegeam rechizitele. Și care s-a păstrat; și-acum găsesc plăcerea absolută la raionul de papetărie.

Puteți citi toate amintirile culese de Ivana Iancu de la vedete în revista Cărticica Practică numărul 5/2021

The post Amintiri cu trei copii care au devenit Adelina Pestrițu, Smiley și Marius Pancu! appeared first on Femeia.ro.

Powered by WPeMatico

Articole similare

Sus
%d blogeri au apreciat: